Holocaust

Recent a fost ziua Holocaustului. Nu știu dacă este potrivit să aniversezi un măcel. Poate comemorare. La noi a fost marcată de un miting pro-palestinian ținut, destul de probabil, de rumânii aceia aduși grijuliu de Bulibașa din Egipt. A nu se confunda cu fuga din Egipt.

Chestiunea politică palestiniană este ceva complicat. Două popoare care revendică același teritoriu. Apartenența și prezența continuă sunt discutabile pentru toți. Dar unii au izbutit să creeze o civilizație, să aibă un trai mai mult decât decent, iar ceilalți au rămas în mizerie. Și vina privind mizeria este discutabilă și împărțită. Eu înclin să cred că aparține în primul rând celor care au condus palestinienii și care au dorit să-i controleze strâns. Și asta se face cel mai ușor prin mizerie, găsiți multe exemple, nu numai istorice, ci și contemporane, ba chiar și pe la noi.

Nu știu cine este autorul zicerii cu „minciuna repetată care ajunge adevăr„, dar asta a fost metoda practicată de propaganda mizeriei, după masacrul din 7 octombrie. Astfel, invadatorii, teroriștii acelui moment au fost victimizați, au fost transformați în victime.

Un punct de vedere remarcabil am găsit într-o pagină NYT. Arată că acuzația de genocid adusă Israelului este o obscenitate.

Pe scurt, în timpuri recente, în Coreea de Nord au murit de foame provocată vreo 3 milioane de oameni. Assad a omorât câteva mii de sirieni. China a băgat în gulaguri 1 milion de uiguri pentru reeducare. Desigur NYT n-a auzit de România în care, timp de 45 de ani, comunismul a omorât nu se cunoaște câte sute de mii, poate peste un milion de oameni și a distrus același număr de familii, în cea mai criminală dictatură după cea a lui Stalin.

În sfârșit, acuzații de genocid apar doar în cazul Israelului. Vă las să citiți singuri argumentarea privind obscenitatea acuzației.

Oricum, agresorul a fost și este Hamas, a fost o acțiune îndelung premeditată și pregătită. Șefii Hamas, plini de lovele, manipulează o masă pauperă, păstrată determinat în mizerie. Cum am mai scris, mizeria ca mijloc de control. Numai că șefii au o situație confortabilă, departe de conflict, țin cuvântări doar pe video. De fapt, nici măcar online, pentru a nu fi localizați, dar sunt un exemplu de curaj. Exact cum face în Rusia, marele pretin. Eu văd asta ca o imensă lașitate – mii de oameni mor pentru bunăstarea excesivă a unora care se ascund.

Găsesc titluri Free Palestine peste tot, inclusiv WordPress. Netanyahu a declarat că indiferent de evoluția conflictului armat, conducătorii Hamas, nu numai cei din vârf, toți participanții la atrocități, vor fi vânați. Cum Israel are o mare experiență în acest sens (vânătoarea de naziști), îl cred pe Bibi. Nu va conta cine va guverna în Israel. De altfel, s-a descoperit că angajații ONU erau membri Hamas, participanți la masacrul din octombrie.

Israel discută și negociază de pe poziția unui stat bine organizat militar, bine înarmat. Un stat care ar fi putut rade Gaza în câteva zile. Va rămâne un mister dacă nu a comis acest masacru la presiunea internațională sau independent. Chiar dacă ar fi ras Gaza, răul n-ar fi dispărut. Și când vor izbuti să pedepsească toți capii Hamas și pe toți cei care au comis atrocități, răul nu va dispărea. Desigur că și ei știu asta.

Fac iar o paralelă. Dacă justiția română își făcea datoria în ’90, dacă ar fi fost condamnați măcar câteva mii de criminali după legea lui ceașcă, răul n-ar fi dispărut.

Însă, cei care s-ar mai fi gândit să repete asemenea fapte, crime, atrocități, în Israel sau în România, ar fi analizat de mult mai multe ori dacă își asumă riscul. În România nu există spaima asta, nimeni nu a fost pedepsit real dimpotrivă, au fost recompensați.