Pentru idioți

Vă amintiți seria de cărți, oarecum de popularizare, „Pentru idioți” sau cam așa ceva? Același public pe care mă strădui să-l lămuresc acum.

Am tot scris, bazat pe datele la care am avut acces în trecut, pe ceea ce observam la ședințele CAER (un fel de organizație economică, o palidă, falsă imitație a Pieței Comune, precursorul UE), referitor la statutul codaș, inferior al patriei noastre, fostă socialistă, codașă chiar și în Lagărul comunist. Eram sub RDG, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria atât privind puterea economică, cât și nivelul de trai. Eram jos de tot, în coada cozii, fiindcă Lagărul era codașul Europei.

Nu aveam posibilitatea de a scana documente pe vremea aceea, nici să le păstrez nu mi-a trecut prin cap. Iată însă că am dat peste un articol care oferă niște date care susțin afirmațiile mele, inclusiv privind cauzele acestei situații. Rezum datele esențiale oarecum comentate.

În 1913, România (Valahia și Moldova) avea un PIB/locuitor de 67% din media Europei. Sigur, pe acea vreme, statistica nu funcționa ca acum, dar este o valoare relativă. În 1938, România Mare coborâse la un PIB/locuitor de 51% din media Europei (după criza 1929-1933, dar anul luat ca referință în statisticile comuniste când se refereau la regimul burghezo-moșieresc). În 1989, cu 45 de ani de pace și guvernare comunistă, România ajunsese la un PIB/locuitor de 32% din media Europei. În 2019, a ajuns la 69% din PIB-ul/locuitor mediu al Uniunii Europene. UE cuprinde cele mai dezvoltate țări europene.

Numai că, politica duplicitară a clicii de după ’89 ne coborâse în 2000 la 26% din media Europei. Sunt sigur că vă aduceți aminte mineriadele, FMI, …, inflația cumplită a primilor ani ’90.

Ceea ce vreau să subliniez este modul în care România a coborât de la 51% la 38% din PIB-ul mediu pe locuitor al Europei. Mai ales, cum am fost ajutați în acest scop de marele frate de la răsărit.

Așadar, România a ieșit înfrântă din război, nu am date dacă s-a ținut cont de efortul României de război după data fatidică de 23 august 1944. La 10 februarie 1947, ministrul de Externe al României, Gheorghe Tătărescu, semnează Tratatul de Pace dintre Puterile Învingătoare în Al Doilea Război Mondial și România. Despăgubirile către URSS (care tocmai ne adusese libertatea) erau 300.000.000 de dolari (și atunci, tot dolarii erau iubiți). Însă, prin clauzele ascunse și prin tratatele bilaterale pe care România a fost silită să le semneze cu sovieticii, aveam de plătit către URSS de peste 4 ori mai mult decât suma stipulată oficial în Tratatul de Pace.

Pe 13 februarie 1947, referatul Ministerului de Finanțe al Regatului României menționează suma totală estimată de plată către URSS de 1,2-1,35 miliarde dolari 1947, cam 14,5-16,4 miliarde dolari la cursul din 2021. Sunt incluși cei 300.000.000 de dolari despăgubiri de război, întreținerea trupelor de ocupație, restituirile de bunuri, anularea datoriilor Germaniei față de România simultan cu obligația României de a plăti către URSS datoriile pe care le avea față de Germania, despăgubirile plătite cetățenilor și firmelor aliate pentru distrugerile suferite de industria petroliferă, demontarea și mutarea în URSS a fabricilor aparținând cetățenilor și firmelor germane etc. Statul român a fost obligat de URSS să accepte cursul dolarului din 1938, mult mai puternic decât în 1947, contrar prevederilor explicite din Tratatul de Pace semnat la Paris. Regele fusese alungat, șefii statului român sunt trimiși chiar de la Kremlin, pentru a fi reprezentați mai bine. În 1947, capacitatea de export a României era doar 50.000.000 dolari/an.

Nu știu dacă este adevarat că sub presiunea sovieticilor Romania a refuzat Planul Marshall. Dar acesta a constat în 13 miliarde dolari din 1948 (145 miliarde dolari în 2021) investiți în economia Europei pentru a repara distrugerile provocate de război, bombardamente, etc. Vă amintiți „nu ne vindem țara„? De pe atunci datează. Iată o caricatură a vremii, era considerat cadoul otrăvit:

În final, Planul s-a oprit la Cortina de fier. Concluziile referatului Ministerului de Finanțe au fost “Ca să-și plătească fără nicio ajustare sau fără niciun sprijin extern sarcinile Tratatului de Pace, României i-ar trebui un sfert de secol. În acest timp, niciun progres nu ar mai fi permis, decât pentru menținerea capacității de plată, iar populația ar fi osândită la o permanentă și fără ieșire viață de mizerie“.

Tratatul specifica retragerea trupelor aliate în termen de 90 de zile, dar nu mai târziu de sfârșitul anului 1947. Cum cunoașteți, retragerea s-a efectuat în 1958. Până la urmă, în baza mai multor acte semnate de Groza și Tătărescu, guvernul român s-a obligat să livreze către URSS mărfuri românești în valoare de 300.000.000.000 lei (pe prețuri “1 aprilie 1945”) în rate de câte 50.000.000.000 lei pe an, începând cu anul 1948. Detalii suplimentare găsiți în articolul citat.

Ce a urmat, este cunoscut – teroare, foamete, o ușoară relaxare la sfârșitul anilor ’70-’80, apoi iar foamete și lipsuri. Desigur, totul sub înțeleapta conducere a partidului adus din stepele Rusiei.

Însă, în socoteala anterioară, nu a fost inclusă apariția ulterioară a Sovromurilor, cu sedii la Moscova, care s-au substituit până spre 1960 ministerelor românești.

Reiau încheierea referatului Ministerului de Finanțe: „în acest timp, niciun progres nu ar mai fi permis, decât pentru menținerea capacității de plată, populația ar fi osândită la o permanentă și fără ieșire viață de mizerie“. Asta este metoda de guvernare rusească de acum și de oricând – guvernarea, stăpânirea prin mizerie.

Am scris pagina pentru amatorii de suveranism, idee izvorâtă acum 7-8 ani din nesecatele izvoare sputnik. Oare de ce suveranismul ăsta demonizează doar UE?