Salariul minim

Nu neg importanța salariului minim pe economie. Gargara Bulibașei spune că îl aduce la nivel european, că, vezi doamne, vom fi în rândul lumii. Dar lucrurile ar trebui judecate la rece, nu populist.

În sistemul bugetar, salariul minim nu se poartă. De altfel, salarizarea bugetară este o păcăleală, se bazează pe sporuri inventate – stres, radiații, muncă grea deși, acești angajați sunt real lipsiți de vreo răspundere. În sfârșit, probabil că există în mintea lor, dar atunci nu înțeleg de ce dau șpăgi, se folosesc de toate pilele posibile, își crează obligații pentru un post de bugetar.

Așadar, povara financiară aferentă este asupra privaților. Ceea ce înseamnă că respectiva creștere se va reflecta în prețuri.

Mai este un aspect – raportul dintre o pensie oarecare și salariul minim pe economie. Sau raportul între un salariu bugetar oarecare și salariul minim. Aceste raporturi vor scădea, oamenii aceia vor percepe o scădere a puterii lor de cumpărare. Pensiile și salariile mai mari vor deveni mici. Plus alte posibile greve bugetare.

Ultimul aspect este legat de creșterea masei monetare.

Toate acestea vor genera alte dezechilibre economice în frageda noastră economie zisă de piață. Pe ansamblu, înseamnă doar inflație.

Ar fi existat o altă variantă pentru a aduce salariul minim pe economie la nivel european? Sigur – creșterea valorii leului. Asta nu se face bătând din palme, sunt necesare măsuri de însănătoșire a economiei pe termen lung. În primul rând, ar trebui reduse cheltuielile bugetare, dar nu cele de investiții, cele salariale.

Singura dată când s-a făcut asta a fost în timpul crizei, deși nu s-a exagerat – Băse și Boc. Atunci au fost reduse cheltuielile salariale bugetare și s-au tăiat cu adevărat specialele. Pentru treaba cu specialele, Băse a fost demonizat mult mai mult decât merita în nemernicia lui.

Acum este an electoral. Dar anii care au trecut, de la guvernarea minoritară PNL, guvernele PNL USR, actuala coaliție, nu s-au remarcat prin nicio astfel de măsură. Doar angajări într-o veselie.

Și uite așa, din greșeală în greșeală spre victoria finală. A cui?