Dacă vă uitați prin dicționare sau prin Wikipedia veți găsi: “persoană care are cunoștințe puține și superficiale (dar se crede cult); puțin instruit“.
Cred că aceștia sunt una din principalele plăgi ale societății noastre de jos, de la opincă și până în vârf la vlădică.
Lipsa instruirii se resimte începând cu Dorel care rupe cu nonșalanță o țeavă de gaze, o linie de comunicații fără a se gândi la vreo răspundere. De la Dorel care trebuie angajat să facă o lucrare și întreabă “da’ cât îmi dai?” fără a ști despre ce lucrare e vorba și fără a se întreba dacă știe s-o facă.
Mai grav este când o administrație este compusă din Dorei, spre exemplu din șoferi. N-am nimic cu această meserie, admir pe acela care manevrează un camion uriaș cu remorcă mergând cu spatele și poziționându-l la milimetru. Însă între această îndemânare și administrație e distanță mare. Dacă Dorel șoferul se înconjoară de alți șoferi, dacă nici măcar unul din consilierii lui nu e mai competent, dacă singurul criteriu al grupării este gașca aparținătoare, e clar că scopul nu mai poate fi o bună administrare.
Am mai argumentat (Societatea românească) că, după părerea mea, suportăm încă răsturnarea valorilor societății cu tancurile sovietice și instalarea unor ierarhii noi, bazate pe cu totul alte criterii decât cel al valorii, de către comuniști. Vor mai trece mulți ani până când ierarhiile vor redeveni normale, valorice. E în firea lucrurilor ca un om ajuns într-o poziție la care nici n-ar fi visat, să se înconjoare de oameni de aceeași teapă și să susțină motorul care i-a propulsat acolo, indiferent de mijloace.
E tot în firea lucrurilor ca, din dorința de a-și susține falsa poziție socială, un astfel de parvenit să se străduiască de a se acoperi cu diplome, titluri, masterate, doctorate. Orice, numai fără să învețe – lucru imposibil pentru el, chestiune de ADN. Aici un rol important îl au tot felul de instituții de învățământ particulare sau unele de tipul Academiei cu siguranța națională. N-am nimic cu învățământul privat sau cu instituții de tipul Academiei Naționale de Informații. Numai că acestea trebuie supuse legii și controlului statului. Dar, cine compune Statul? Cum ar putea Ei să pună piedici acestor fabrici care le dau diplome?
Cu vreo zece ani în urmă au fost mari dispute pentru că ministrul învățământului de atunci avea studii superioare la Paris și se cerea să nu-i fie recunoscute (ceva legat de salamul cu soia). Acum avem niște fruntași cu diplome de pe undeva din Basarabia cărora nimeni nu le solicită echivalarea studiilor.
Am citit recent un articol De la Brătianu, la Tudose, o paralelă între calitatea intelectuală și nu numai, a unui guvern Brătianu și actualul. Păi cum ar putea Liviu Pop, ministrul actual al învățământului, să rezolve vreuna din problemele acestuia? Nu vreau să-i detaliez CV-ul, e suficient să-l ascultați – un profesor, de naționalitate română, care nu vorbește (probabil nici nu scrie) corect românește. Adus direct în ierarhia superioară a învățământului de către Ponta pentru a demite comisia de avizare a doctoratelor, comisie care-i contesta titlul lui Ponta.
Pop e cel mai obedient. Din păcate, consilierii lui Dragnea nu și-au dat seama cât de ascultător este, ar fi ajuns prim ministru. Așa, e doar ministrul învățământului. Dar nu e timpul trecut. Mi-i închipui pe Dragnea și Tăriceanu pupând-l pe Pop în timp ce-l lansează pe culoarul către cabinetul Prim.
Născut pe lista neagră 