Am mai avut subiectul în Românii de dincolo. Acum, în uriașa campanie lansată de Dracnea, în parte pentru a distrage atenția de la măsluirea legilor cu scopul de a fi scos basma curată, în parte pentru că începe campania electorală a prezidențialelor, mi-au atras atenția o serie de postări pline de ură la adresa acestora.
E clar că majoritatea postacilor sunt plătiți (nu cred că fac asta moca), iar autorii sunt meseriași din laboratoarele PSD. Uneori e foarte vizibil. Probabil fiecare postac PSD are 10-50 ID-uri sub care lucrează. Deși mizerabilă, acțiunea în sine e firească. Singurul lucru care mă îngrijorează oarecum este sursa finanțării. Soros sigur nu, evreii doar consiliază pragmatic (adică tot pe bani), CIA sigur nu. Mai rămân agenturili (cum zicea răposatul) estice sau bugetul României – banii tuturor și ai nimănui. Da’ cine-i întreabă?
Mai sunt și postaci voluntari, moca. Pe aceștia îi recunoști după prostia comentariilor sau doar distribuie. Mi-au atras atenția două postări. Un filmuleț în care unul la bustul gol, care se pretinde din Moldova zice că se simte minunat aici, că cui nu-i place să fure n-are decât să plece și că, atunci când a fost și el plecat, alții (diaspora) l-au cam împiedicat să fure pe acolo. M-a impresionat cuvântarea destul de lungă, fără vreun accent moldovenesc, într-o vorbire cursivă liberă, fără invective, fără …ăăăă… În mod clar era autorul integral al filmulețului. Părea sincer în mulțumirea afișată pentru situația lui și revolta față de diaspora care vrea să vină să strice ordinea lucrurilor.
Altul era un mesaj de laborator „Din ce trăiesc părintii lui Iohannis”. Trimiterea și sugestia erau clare. Ei, acest mesaj m-a determinat să scriu.
Diaspora românească este de multe feluri. Sunt cei plecați „la muncă” care-și tot fac case prin România în care nu trăiește nimeni, sunt cei care s-au decis să nu se mai întoarcă, sunt și cei (mi-aș dori să fie foarte putini) plecați la furat. Mai sunt cei din teritoriile ocupate (Basarabia, Herța – Care o fi mai patriot?), prin unele locuri au rămas foarte puțini. Mai sunt cei din Ungaria, Serbia, Croația, Slovenia și mai deznaționalizați (aici se practică metoda de laborator conform căreia unii sunt români, alții vlahi). În afara unora dintre basarabeni, aceștia n-au cetățenie română și, cei mai rău, statul român nu este de loc preocupat de interesele lor; există câțiva funcționari care se fac că muncesc.
Mai există o categorie – nemții și evreii care au plecat sau au fost goniți prin lume. Majoritatea lor n-au cetățenie românească la care au fost obligați să renunțe sau au renunțat. Majoritatea acestora nu-și neagă originile. Am găsit pe LinkedIn foști colegi evrei care își declară studiile.
În 2016 eram într-un avion Frankfurt-Shanghai. Vorbeam românește cu soția, închipuindu-ne că nu înțelege nimeni. Stăteam pe un set de trei scaune lângă o ușă (am picioarele cam lungi). Lângă noi, un tânăr. Nu decolase avionul și ne spune foarte stricat că el înțelege puțin românește. Vă dați seama cât de mică era probabilitatea unei asemenea întâlniri? Băiatul (ceva mai mult de 30 ani), era sas de lângă Arad, plecat de mic cu familia (avuseseră parte și de un pic de Bărăgan). Era înalt școlit în Germania și Anglia, revenise o singură dată cu părintii câteva zile în locurile natale după ’90. Bătrânii au încercat timp de mai mulți ani în zadar să recupereze câte ceva din bunurile pierdute aici, apoi au renunțat. La momentul întâlnirii, fiul preda încă la o universitate chineză. Am păstrat un timp legătura pe mail.
Este o categorie de oameni care, mai toți au o situație satisfăcătoare, n-au nevoie în nici un fel de statul român. Mai toți n-au cetățenie română. Totuși statul român ar trebui să le acorde o atenție deosebită. Sunt oameni despre care am mai scris (Cenușă este totul – nemurirea II). România ar trebui să-și repare greșelile din trecut și să mențină o bună legătură cu cei care își recunosc originea. Cu acești oameni – români sau nu, ar trebui să se mândrească.
Statul român are însă alte priorități. În MAE se înghesuie oameni de nimic (s-a scris recent despre niște numiri) – este firesc cu Meleșcanu în frunte, al cărui singur merit a fost turul doi al alegerilor prezidențiale în străinătate (vă mai amintiți și declarațiile D-nei Firea de atunci?).
Un exemplu este Herta Muller. N-aveau ăștia cum să ghicească ce-o să ajungă – „ghinion„, nu? De asta trebuie să dea atenția cuvenită oricărui om, să restituie bunurile fiecăruia fiindcă i le-a confiscat și fiindcă nu se știe unde răsare un Nobel. S-ar mai diminua și masa din care se poate fura, ca să revin la subiectul inițial.
Și fiindcă am vorbit despre guvern, sper că v-ați gândit singuri la calitatea acestuia. N-are șansă la Nobel. Prostia nu se premiază.
Născut pe lista neagră 