Roșiile

/ Florin

E singurul roșu de care nu trebuie să ne fie rușine. De fapt, nu sunt românești, sunt americane. La noi au început să prolifereze doar după 1830.

Cea mai lepră specie de politicieni, știți dumneavoastră care, când se băteau cu pumnii în piepturile lor mult mai geto-dace ca ale altora – patriotism, naționalism, suveranitate – au folosit des roșiile. În mintea lor lipsită de gândire, roșiile românești sunt de la Zalmoxis.

Pe rafturile magazinelor apare cu aceeași mândrie patrioto-multinațională eticheta roșii românești. Așa o fi? Strict legal, este corect. Originea mărfii este România, deci pot scrie roșii românești. Doar că exprimarea induce ideea că este un soi geto-dac, iar asta este o minciună. Soiuri românești nu veți găsi niciodată pe rafturile marilor magazine pentru simplul fapt că nu rezistă. Roșiile românești trebuie vândute în aceeași zi. Cumpărătorul le mănâncă imediat sau le mai păstrează câteva zile în frigider.

Cunosc niște cultivatori de legume, inclusiv roșii, din Vidra / IF. Fac asta de cel puțin trei generații pe valea Sabarului. Am cumpărat vreo doi ani răsaduri de la ei, ocazional și roșii. Roșiile și în general legumele cultivate de ei acum n-au nici o legătură cu ceea ce se înțelege prin românești. În aceeași situație sunt majoritatea cultivatorilor de legume.

Cauza? Soiurile ne-românești rezistă mai mult pe raft, sunt mai rezistente la dăunători. Dăunătorii de azi sunt alții decât acum 30 de ani. De aceea, cultura unor soiuri vechi locale pe suprafețe mari este scumpă și riscantă. Dar și cultivatorii de suprafețe mici preferă calea ușoară. De aceea, soiurile locale nu se găsesc sau, poate, foarte rar.

Dar e vorba numai de roșii? Nu, cred că aproape toate legumele sunt în această situație. Din dorința de a fi mai rezistente pe raft, bănuiesc că prin modificări genetice, ceapa, castraveții, dovleceii, varza, chiar și pepenii, aproape toate legumele de azi au o consistență celulozică mult mai mare care le știrbește din gustul tradițional.

Putea fi evitată această situație? Nu cred. Mi-ar plăcea să dau vina pe Leprele Roșii. Noii dăunători s-ar fi propagat chiar și în marea pușcărie patronată de ceașcă. La fel cum pandemia gripei Hong Kong a pătruns în anii 1968-69 și în închisoarea comunistă. Poate, în condițiile unei economii închise, soiurile locale ar fi avut șanse mai mari, dar cu prețul foamei, preț pe care l-am plătit deja. Totuși, n-ar fi stricat ca guvernele să fi subvenționat câteva culturi de soiuri locale.

În rest, doar Lepre, Zdrențe, Ciume, Steaguri, Trandafiri și Steluțe Roșii.

28 de comentarii la „Roșiile”

  1. Yap! Roșiile au fost aduse în Anglia ca arbuști decorativi. Fructul era mic și galben iar botanistul francez Joseph Pitton de Tournefort a fost cel care, în 1692, i-a dat numele latinesc Lycopersum esculentum. Se traduce ca „piersica lupului”, „piersică” fiindcă acesta este rotundă şi lucioasă, iar „lup” fiindcă fructul plantei a fost considerat mult timp ca fiind otrăvitor. Nimeni nu îndrăznea să le mănânce pentru că se dusese vorba că sunt otrăvitoare, deoarece mulți nobili avuseseră grave intoxicații după ce le consumaseră. În 1753, Carl Linnaeus, părintele taxonomiei utilizate şi astăzi pentru a clasifica şi denumi plantele, a respins denumirea lui Tournefort şi a încadrat roşia în familia Solenaceae (din care mai fac parte vinetele, cartofii şi ardeii iuţi şi graşi, dar şi belladonna, mandragora şi alte plante cu adevărat toxice sau otrăvitoare) şi a numit-o Solanum Lycopersicon.
    Cum am mai spus, toate părţile plantei, cu excepţia fructului, sunt, într-adevăr toxice. Pentru a scoate în evidenţă această excepţie, botaniştii au mai adăugat numelui ştiinţific şi cuvântul „esculentum” (comestibil). Tot el a stabilit legătura dintre intoxicații, farfuriile din cositor și aciditatea fructului – care conducea la saturnism.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde

  2. Bună ziua, neîndeplucatule! 🙂
    ”În mintea lor lipsită de gândire, roșiile românești sunt de la Zalmoxis.” La cum gândesc peneliștii astăzi, în frunte cu ”nerezolvatul” care caută rezolvări, vina culorii roșii ale acestor legume se datorează pesedeului! 🙂 ))

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu