Nici veche, nici nouă, doar dilemă. Dar încep cu o certitudine. Bunicii românilor au fost de două feluri: unii, jeguri care s-au bucurat de venirea rușilor, alții, cei care așteptau americanii. Urmașii sunt la fel, fiindcă ăsta este ADN-ul.
Bunicul meu a avut o clădire comercială, o prăvălie închiriată cu acte în regulă. Probabil, de la el mi se trage prostia din ADN de a-mi declara veniturile. Despre bunicul v-am mai povestit. Așadar, prin ’52, pe nepusă masă, se naționalizează firma care închiriase prăvălia și, odată cu ea, abuziv, și clădirea bunicului. De fapt a fost confiscată nu numai abuziv, ci și cu violență. Bunicul a fost singurul din familia mea apropiată care a fost agresat în mai multe rânduri. Cum bunicul era presat în continuare să plătească impozite, mama a obținut după vreun an, de la noul deținător al proprietății, o firmă de stat, o adeverință care arată confiscarea. Adeverința aceea este singurul document privind confiscarea și invocă un decret, nepublicat vreodată, ca bază legală a confiscării. Sunt singurul din familie care a citit decretul prin 2005, după multă agitație. Toate eforturile mamei din anii ’50-’60 de a reintra în posesia proprietății s-au lovit de un zid.
După ’90, imobilul trece din proprietatea ministerului X, în patrimoniul întreprinderii Y, care se privatizează mebo sub denumirea Z. Și, ca să vă demonstrez că nu totdeauna cumetriile sunt de bun augur, director la Z, ajunge un naș al meu. Mama cere retrocedarea pe L112, respinsă fiindcă nu era locuință. Mama se prăpădește în 2000 cu o pensie de 1.000.000 de care era foarte mândră după peste 40 de ani de profesorat. Prăvălia bunicului producea constant lovele pentru alții. După câțiva ani, se duce după mama și nașul pe care nu-l pomenesc pios.
Venise rândul meu pe L10. Procedez standard, ca la carte, trimit notificare la CL, care o transmite întreprinderii Z, care o retransmite APAPS, adică statului. Mai trec vreo trei ani, revin cu notificarea către AVAS (fostă APAPS). După câteva luni, primesc o decizie de respingere a cererii ca tardivă. Ne judecăm pe banii mei și pierde până la ICCJ. Dar surpriză, AVAS nu poate fi executat pentru cheltuielile de judecată, fiind în insolvență de pe urma afacerii FNI CEC-Cataramă. Lanțul slăbiciunilor mi-a arătat statul de plată al falimentarei cu niște sume uimitoare. Falimentul acesta a fost o mană cerească pentru ei, nu și pentru mine și alții ca mine.
Începe o adevărată epopee, AVAS solicitând doar acte legalizate, deși legea spune că le-ar fi putut autentifica chiar ei, funcționarii AVAS, având la dispoziție originalul, dar acei gras salarizați nu-și asumă răspunderi. Nu toate documentele pot fi autentificate la notar – alte cheltuieli și balamuc. Mi se cere și vestitul decret deși, ei ar fi trebuit să-l cunoască. Așa am ajuns să-l citesc și eu. Apoi, urmează un circ ordinar, cerându-mi-se acte de câte două-trei ori. Cât credeți că a durat povestea? 18 ani (optsprezece). Între timp, AVAS a tăgăduit că ar mai fi clădirea bunicului. M-am dus și le-am adus o poză care includea coordonatele GPS ale locului și în care se vedea numele bunicului și anul construirii scrise pe calcanul clădirii. Tot umblând pe la registratura lor, ajunsesem în vremea Irinucăi. Fetele de p-acolo, vesele și relaxate, își declarau admirația necenzurat, doar eu le-am tulburat nițel entuziasmul fără margini cu ceva vorbe otrăvite.
În sfârșit, primesc decizia AAAS – ăsta fiind ultimul nume sub care se ascund cei care sunt de 20 de ani în faliment. Mi se recunoaște dreptul și propune despăgubiri care urmează a fi date cu țârâita în 5 ani. Mă uit pe valoarea notarială 2018 – 16.000 lei, cam cât cheltuisem doar eu. Îi întreb de ce nu-mi restituie bunul care există fizic. Pentru prima dată, răspund prompt – și-au vândut participația la întreprinderea Z pe 28-12-2001, în ultima zi a anului Legii 10.
Nu am de ales, îi contest în justiție, cerând anularea actului de vânzare a participației și restituirea imobilului. Firesc, tribunalul îmi cere definirea bunului revendicat. Cer extrasul de carte funciară. OCPI mi-l dă prea târziu și tribunalul îmi respinge acțiunea. Contest și se acceptă. Doar că, extrasul primit pe 1 aprilie, arată că Z a vândut clădirea patroanei firmei private căreia îi închiriase prăvălia – d-na A.
Solicit și anularea acestui act de vânzare-cumpărare și introducerea lui A în acțiune. A. nu se prezintă, trimite în schimb două acte de vânzare cumpărare: cel prin care a cumpărat de la Z și cel prin care a vândut către B la sfârșitul lunii aprilie, când cerusem eu extrasul.
Solicit și anularea ultimului act și introducerea lui B în acțiune. Tribunalul acceptă, dar treburile s-au complicat și, cumva, îmi impune să angajez avocat. Sunt deja în 2021.
Încep să caut pe cineva în subiect. Între timp, valoarea notarială a devenit 30.000 lei. Persoanelor contactate, le-am prezentat și bilanțul financiar – valoarea imobilului, cheltuielile deja făcute. După oleacă de entuziasm inițial, cei contactați deja, m-au refuzat net.
Recapitulând:
- Bunicului i se ia prin violență și samavolnic un bun de către Zdrențele Roșii.
- Fiica, nepotul sunt umiliți ani la rând de fiii și nepoții acelorași zdrențe.
- Modalitatea extra-judiciară prevăzută de L10 (solicitată de legislația UE) pentru simplificarea rezolvării unor asemenea situații este ocolită de zdrențele care trebuiau s-o aplice, provocând cheltuieli mai mari decât valoarea bunului în discuție.
- În tot acest timp, zeci de ani, bunul produce bani pentru stat, o întreprindere privată, o altă întreprindere privată, alți particulari.
L10 prevede:
Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, …, precum și orice închiriere …, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Dar cui îi pasă, deținătorii succesivi ai imobilului au ignorat cu desăvârșire orice aspect legal și au mințit în fața notarului.
Ce ați face în locul meu? Mergeți mai departe riscând și mai mulți bani, dând ocazie Zdrențelor să umilească și strănepoții, sau renunțați într-o umilire la fel de mare, inclusiv pentru strănepoți, dar mai puțin costisitoare? Cum sună ințelepciunea populară, „și … și cu banii luați”.
Foto: 123rf.com.
azi in Grecia din cauza bolshevicilor taxele de mostenire fac transmiterea prohibitiva…….
(maxtor e simpatizant „zorii aurii” ,pe motiv ca suna bine;nu planific escapade p-acolo).
ApreciazăApreciat de 1 persoană
se poate CRITICA totul cap-coada pe motiv de neconstitutionalitate(pentru ca autoritatile statului nu puteau fi trase la raspundere,dupa legea stramba,ati fost lezat pe cale administrativa nu judecatoreasca).
ApreciazăApreciază
adica luati de bune hotararile judecatoresti in afirmarea Criticei.faceti putin pe prostu.
ApreciazăApreciază
Abia acu mă judec. Așa am aflat de vânzările ilegale succesive.
ApreciazăApreciază
-imobilul „fiinteaza”, de ce nu e al meu?
doar nu o sa raspunda maxtor la intrebarea asta….
ApreciazăApreciază
Eu nu as renunta niciodata, pana mor m-as judeca cu statul.
Un lucru similar s-a intamplat si la mine in familie dar nu mai am ce recupera pt ca nu mai exista fizic nimic.
Unul din bunicii mei era dintr-o familie destul de „instarita”, aveau oi multe chiar langa Cta, la 15 km distanta si o gospodarie f mare. Aveau pamanturi, vie, etc. dar si carciuma satului cu acareturile de pe langa.
Cand au venit comunistii „mizeria” s-a facut in etape, adica prima data au luat o camaruta cu chirie care nu a fost platita niciodata, apoi au fost considerati „burghezi” si le-a luat statul totul. Totusi pe ceea ce au confiscat statul le-a dat niste bani, f putini….
Bunicul nu a acceptat, era tanar, s-a urcat intr-un camion de pe marginea drumului, l-a luat si a intrat cu camionul intr-un pluton de rusi (inca mai erau in tara) care marsaluiai pe marginea drumului. Iti dai seama ca acel camion a facut dezastru printre rusii aia…
A fost dus la puscarie, s-a imbolnavit de plamani si a fost scos din puscarie …. doar ca sa moara acasa.
Si celalalt bunic al meu „s-a plimbat” putin pe la.puscarie si tot din cauza comunistilor.
Nu mai intru in detalii, dar iti zic doar atat, bine ca nu mai sunt comunistii aici pt ca eu la ce „gura” am, eram ori in puscarie acum, ori fugit peste granita.
PS: Nu renunta Florin, nu abandina in fata ciumei rosii, chiar daca asta inseamna sa te judeci cu ei mult si bine.
Incearca cu CEDO dar iti trebuie o decizie aici nefavorabila.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Și familia mea este într-o situație similară. Mătușa mea, are vreo 80 de ani acum, nu cred că mai apucă sfârșitul speței :(, pomenea la un moment dat de Tribunalul de la Haga. Poate ca cetățean european aveți dreptul să vi se facă dreptate într-un tribunal echidistant.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rezultă că încrederea dvs. în tribunalele românești este zero.
ApreciazăApreciază
Nu v-am spus că sunt în aceeași situație nerezolvată de vreo 15+ ani? Bătaie de joc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma simt de parca citesc ” istoria familiei mele” eu nu renunt si cand o sa avem copii nu o sa renunte nici ei, asa o sa ii crestem. Ahh, ce as vrea un registru al leprelor rosii cu arborele genealogic actualizat…si asta asa macar pana prin 2050.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Când văd oameni pe stradă, le citesc în ochi dosarul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Data fiind tergiversarea si intinderea in timp, oare chiar e nevoie la CEDO de decizii nefavorabile sau insasi taraganarea asta poate fi subiect de actiune internationala impotriva mafiei statale?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Problema este că nu găsesc avocat. Sumele implicate sunt descurajatoare pentru ei.
ApreciazăApreciază
„și, cumva, îmi impune să angajez avocat. Sunt deja în 2021.”
-mor de curiozitate,CUM?!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ar fi interesant de stiu prin ce metoda va impune sa va angajati avocat,
nu e asa simplu…
ApreciazăApreciază
Ba da. Deși sunt hârșit prin procese, mi se pot spune lucruri pe care să nu le înțeleg, cărora să nu le pot riposta. Și, dacă ți se spune de mai multe ori că ai nevoie de avocat, … Nu cred și sper că nu a făcut-o din ostilitate, este posibil să fi avut ocazia de a riposta în vreun fel și n-am făcut-o, adică m-a sfătuit de bine. Doar că bilanțul financiar este slab.
ApreciazăApreciază
aa,e o impunere sub-liminala….credeam ca ati ajuns in penal.
ApreciazăApreciază
Domnu’ Maxtor, ați rămas la Seherezada – te duci la calif, îi povestești și-ți face dreptate. Acu s-a regresat – trebe să-i zici baza juridică.
ApreciazăApreciază
Luati aia 30.000 si faceti o cota de 4 in NBA… Trista poveste. As lua banii pentru ca in ziua de azi, nu esti sigur pe saptamana viitoare, dapai pe urmatorii 18 ani.. Probabil statul roman va mai cara prin tribunale cel putin o generatie. Credeti ca Johannis reusea sa revendice cladirea mai usor ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Scandalurile cele mari au fost și sunt pe drepturi litigioase de minim zeci de milioane de euro, nu pe o casă, fie și a lui KWI. Cazul Băneasa este pe sute de milioane.
ApreciazăApreciază
poate va intereseaza:
LEGE nr. 219 din 29 octombrie 2020pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/231960
(nu impuscati mesagerul!
modificarea a fost introdusa de toti,psd,pnl,pmp,etc,şmd.)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc.
ApreciazăApreciază
Citind mi-am amintit prin ce a trecut și familia mea. Noi am avut norocul să câștigăm în instanță și să ni se retrocedeze terenurile.
Ce să spun? Noroc să ai de un complet bun!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Constanța. Deși au trecut foarte, foarte mulți ani, mă așteaptă sigur ați mulți, fără certitudinea DREPTĂȚII.
ApreciazăApreciat de 1 persoană