Dă cu bomba – nu dă cu bomba

M-am întors la întrebarea existențială. Vechea zugrăvim mâine, a trecut în plan secund fiindcă dacă dă cu bomba, nu mai avem ce zugrăvi, iar dacă scăpăm după bombă, vom avea o viață foarte simplă. Ei, de întrebarea cu bomba, este legat un singur om, impredictibil, ascuns într-un buncăr în care își imaginează el că va putea trăi mult timp. Dacă mi-ar sta în PUTINță, l-aș întreba câte generații crede el c-ar putea rezista acolo. Acest om are privirea fixă asupra unui buton și un deget tremurat pe același buton – butonul magic.

Propaganda este în slujba lui și controlată de el. El vorbește despre un răspuns fulgerător și despre arme pe care nimeni nu le mai are în afara rușilor. Ce tari sunt ei! Dacă este într-adevăr așa, de ce toate super-yacht-urile oligarhilor (practic niște pacheboturi) s-au produs pe șantiere navale vestice? De ce nici un pas decisiv în ceea ce reprezintă hardware-ul generator de inteligență artificială (procesoare, micro-tehnologii, arhitecturi gen ARM) nu s-a făcut în Rusia? De ce Rusia este nevoită să fure chiar acum grâne din Ucraina, așa cum a furat 45 de ani din toată sfera ei de influență? De ce țările din sfera ei de influență continuă, după 32 de ani de eforturi, să fie ultimele din UE? De ce singurul test cu raketa-raketelor, cu care se mândrește atât, a fost un fiasco? De ce trebuie să suporte umilirea din Ucraina și să folosească metodele josnice bazate pe crime și teroare? De ce proprii ei cetățeni au un nivel de viață atât de jos? Și, în sfârșit, dacă tot amenință în stânga și în dreapta cu bomba, de ce nu opresc rușii livrarea gazelor în UE (doar Polonia și Bulgaria de două zile)?

Fiindcă avem de-a face doar cu o benzinărie. Doar atât au reușit lungii ani de comunism și îndoctrinare din Rusia, milioanele de victime doar din rândul rușilor – o benzinărie.

Am trăit vremurile Dej și ceașcă.  Știu că într-un regim autoritar, coercitiv, nu se adună diverși pe la Tv să vorbească gura fără ei, cum se întâmplă în Românica, chiar cu miniștri. În Rusia, orice aparență ar fi creată, totul este controlat, mai ales mesajele comunicate de media. În ultima vreme, zilnic, prin vocile de la Tv sau prin cea mai autorizată voce, se fac amenințări cu bomba sau cu invadarea. Polonia, România, balticele, Finlanda, Suedia, Moldova sunt amenințate direct. Ba chiar, Marea Britanie sau este pus sub semnul îndoielii acordul de cedare a Alaskăi.

Zilele trecute au fost provocările grosiere din Transnistria. Voci aurite (moscovite) au ieșit imediat cu patriotismul pe băț cerând unirea cu Moldova de peste Prut. Macron a renunțat la încercările de mediere în care a fost tratat înjositor, Erdogan încă mai încearcă pentru amorul propriu,  Zelensky a anunțat că nu se mai pune problema. Șeful ONU a înghițit și el afrontul – ONU este o instituție desuetă. Se mai zice și că nebunul buncărului și-ar fi delegat atribuțiile. Pentru mine, toate astea înseamnă că un pitic mic, extrem de complexat, cu un mers deșuchiat, care se vrea ăl mai macho al planetei și bătăușul mahalalei, nu va rezista psihic tentației butonului. În primul rând, el nu mai are ieșire, pe care singur și-a închis-o.

Speranța omenirii este acum Iuda. Iliescu e prea rablagit ca să-l împrumutăm.

Foto: telekomsport.ro.