Teoria cafelei

Pentru început, vă mărturisesc că, în țara cafelei, cu greu am găsit câteva pachete care, deși mai scumpe decât cea mai scumpă cafea de supermarket din Bucale, nu aveau o calitate grozavă. Le-am dat cadou, pentru asta le cumpărasem. Probabil, n-am avut posibilitatea de a merge la magazinul potrivit.

Revin. În România, consumul cafelei a reflectat cumva starea națiunii în diferite perioade. Interbelic, se consuma în ceșcuțe mici, nu ca astăzi în clondire. Încă am un serviciu de cafea de atunci, dar folosesc clondirul.

Nu știu cum a fost în timpul războiului. Dar în anii ’50 era o raritate. Trăiam într-un oraș în care se consuma cafea tradițional. Dar, de unde nu e, … În sfârșit, pot să vă spun că se consuma cicoare – Franck cafea. Știu și ce gust avea, fiindcă ai mei îmi puneau în laptele pe care eram obligat să-l beau dimineața. În orașul meu mai exista cafea, de contrabandă.

În sfârșit, sovieticii și-au retras trupele din România și, treptat, unele produse au revenit pe piață. Printre ele și cafeaua. Prin ’65 reapăruse cafeaua la nisip prin niște dughene specializate. Cafeaua era totuși un lux, costa peste 100 de lei kilogramul. Când ți se cântăreau 100 g, pe celălalt taler al cântarului balanță se punea o pungă goală, similară ambalajului pe care îl primeai. Aș spune că, la vremea respectivă, 100 de lei aveau valoarea a vreo două-trei sute în banii actuali, un salariu mare era pe la 2.500 lei.

În cei vreo cinci-opt ani de relativă relaxare (nu prosperitate), se vindea cafea măcinată, dar și boabe, prăjite sau crude. Mai existau câteva mașini din perioada antebelică pentru prăjit și măcinat. Când te nimereai în apropiere, mirosul cafelei te îmbăta. Există bucureșteni care-și amintesc colțul cu alimentara dotată cu o asemenea mașină, a fostului proprietar armean, aflată într-o clădire pe Nuferilor, lângă Catedrala catolică.

A urmat iepoca de aur a criminalului gângav ceașcă (toate Leprele au apetit la aur și atunci, și acum). Cafeaua a dispărut de tot. A fost înlocuită cu ceva care avea gust de cafea, cu etichetă Cafea, care era denumită de toți nechezol. Cât de nocivă era, ce consecințe putea avea consumul, mergeți și întrebați în Ghencea, deși nu asta a fost cauza decesului. Nemernicul nu a gustat nechezolul.

Foarte puțină cafea veritabilă mai circula, fie de contrabandă, fie din pachet. Adică, rude de pe afară își spălau păcatul petelor din dosarul celor rămași trimițându-le lucruri care lipseau pe aici. Unii făcuseră o adevărată afacere din asta.

Nu doar cafeaua lipsea, lipseau toate alimentele de bază, benzina. Tot ceea ce se comercializa era de cea mai proastă calitate. Fiindcă iepoca era de aur.

Acum nu stăm prea rău, există cafea, există și altele, există și ciurucuri, pe rafturi sau în societate. V-am scris deja despre relația dintre cafea și starea nației. Însă, suntem iar la cotitură.

Eu zic să cumpărați cafea fiindcă nu se știe, lucrurile se repetă ciclic mai ales dacă nu ne învățăm minte.

Foto: facebook.com.