Copilul BRCE

Sincer, la prima vedere mi-a plăcut Burduja – Stanford, Harvard – wow! Însă, la primul interviu electoral, când o fufă A3 l-a întrebat despre Burduja senior, a spus că acesta a fost directorul unei mari bănci, că au fost unii care au zis ceva de secu, dar că tac-su i-a acționat în instanță fiindcă are certificat CNSAS și este lacrimă. Cumva, a amenințat-o pe fufa aia. Totuși, nu cred că bătrânul l-a dat în judecată pe Cârlan, care a declarat în 2022 la Tv că Burduja senior a fost ofițer de securitate. De aceea, m-am decis la o a doua privire, prin dosar.

Așadar, plec de la premiza că seniorul este lacrimă, nici usturoi n-a mâncat,  nici … Acesta a lucrat ca vicepreședinte al BRCE – Banca Română de Comerț Exterior. În timpul lui ceașcă, erau doar câteva bănci, fiecare cu o destinație precisă – Banca Agricolă pentru lovelele din agricultură, Banca de Investiții (cred) pentru lovelele din industrie, CEC pentru populație, poate încă una sau două. BRCE era singura care opera cu valută. Era strict controlată de ceașcă prin secu. De unde știu? Fiindcă eram clientul acelei bănci. Dețineam legal valută și eram obligat s-o țin acolo. Cred că am povestit. Publicam articole în SUA și erau plătite. Nu erau bani mulți, dar erau adevărați. În fiecare an când aveam inspirație, primeam două-patru cecuri, le încasam prin BRCE, nu existau variante. Nu-mi luau comisioane, dar îmi opreau vreo 20% pentru un fond de dezvoltare a științei sau cam așa ceva, un furt desigur. Dacă plecam din țară (mă mai trimiteau în delegații, doar URSS, partea europeană), mi-i dădeau. Nu mă înduram să-i cheltuiesc, mă limitam la diurnă și alte drepturi. Așa că, la întoarcere, spre sfârșitul celor vreo 90 zile legale în care priveam visător hârtiile verzi, le lăsam cu regret din nou la BRCE. Am desființat contul când dragă Stolo, numit de Ilici premier, a început să confiște valuta. Mi s-a părut că-mi dau mai putin decât aveam, am chemat șeful de sală, desigur cu ochii albaștri, care a bălmăjit o minciună, i-am cerut detaliile și, până la urmă, le-am luat și cei câțiva dolari pe care vroiau să-i fure. Am folosit tot timpul o voce sonoră ca să fac atmosferă, le-am spus că prefer să-i cumpăr eu copilului meu câteva ciocolate decât să-și cumpere ei. În momentul în care am lichidat, operau deja cu firme și persoane fizice, încercau să atragă clienți și se numeau Bancorex (ce asociere parșivă cu regalitatea).

În aceeași perioada, poate puțin mai târziu, Bancorex a început să dea niște împrumuturi personalului serviciilor, MI și din armată, extrem de avantajoase, fără garanții. Pe lângă aceștia, au luat bani o mulțime de politicieni și șmecheri de tot felul, viitori cocalari. Așa s-a făcut că Bancorex s-a dus de râpă, guvernul a decis ca BCR să preia conturile, dar și-a asumat pierderile. Dar pe lângă împrumuturi, Bancorex a derulat și niște afaceri murdare, cum este Jimbolia, care a constat în trafic de benzină în Serbia lui Milosevici. Dar beneficiarii afacerii au fost alții – devalizare în toată regula.

Ca să înțelegeți clar, furturile de la Bancorex au fost plătite din buget (o sumă mare), adică au plătit tot proștii. N-am știință despre careva pedepsit pentru acest furt, nici ca beneficiar, nici ca înlesnitor. Aceleași reglementari specificau ca_conducătorii Bancorex să nu reintre în sistemul bancar. Numai că toți (cred) au reintrat în sistem, inclusiv Burduja senior, tot șefi. Și toate scandalurile s-au stins.

E clar că m-am mirat de ăștia răii, care se tot întreabă de unde vreo 300.000 USD (ei zic că atât ar costa vreo 6 ani de școlarizare acolo). Dar de ce s-a dus Sebastian și nu alți tineri, poate mai creativi, care nu s-ar mai fi întors pe Dâmbovița (sau pe Coasta de Azur)? Fiindcă, sunt puțini tineri care dispun de această sumă, chiar dacă unii ar avea ceva în cap. Mai există un punct de vedere al Emiliei Șercan, dar îmi este suficient ce am scris până acum.

Dar ce a urmat? Păi, Sebastian a lucrat cam un an la o firmă SUA pe care n-am avut răbdarea s-o sap mai adânc. Apoi, la Banca Mondială, unde n-am nevoie să sap. România numește periodic funcționari acolo. Eu am o prietenă veche, fostă colegă cu Mugur, care într-un moment dificil al vieții, a fost trimisă vreo trei ani acolo. Fiindcă totul se interpretează, vă declar că prietena mea este o persoană extrem de competentă și că Mugur a făcut un gest onorabil. Similar, a fost numit și Burduja acolo.

La întoarcerea de la post, Burduja senior a intervenit din nou. A făcut un partid de buzunar (un buzunar mai mic ca al Varanului) care, după aprinse negocieri, a fost absorbit de PNL în schimbul unei poziții fruntașe a juniorului.

Pentru mine Burduja junior este acum ca o carte deschisă. În ce vă privește, vă las să trageți propriile concluzii.

Cele scrise anterior sunt motivul pentru care s-a apucat să cânte la chitară pentru a strânge fonduri de campanie, având în fundal, în dreapta mai în spate, fosta clădire BRCE – îl macină nostalgiile. Poate vocea sângelui. Mai neclar îmi este prietenia cu candidatul interlop. O fi tot vocea aia?

Veți fi singuri în cabina de vot, de fapt doar cu viitorul dumneavoastră. Dacă vă pasă de el.

Foto: g4media.ro.