Copilul BRCE

Sincer, la prima vedere mi-a plăcut Burduja – Stanford, Harvard – wow! Însă, la primul interviu electoral, când o fufă A3 l-a întrebat despre Burduja senior, a spus că acesta a fost directorul unei mari bănci, că au fost unii care au zis ceva de secu, dar că tac-su i-a acționat în instanță fiindcă are certificat CNSAS și este lacrimă. Cumva, a amenințat-o pe fufa aia. Totuși, nu cred că bătrânul l-a dat în judecată pe Cârlan, care a declarat în 2022 la Tv că Burduja senior a fost ofițer de securitate. De aceea, m-am decis la o a doua privire, prin dosar.

Așadar, plec de la premiza că seniorul este lacrimă, nici usturoi n-a mâncat,  nici … Acesta a lucrat ca vicepreședinte al BRCE – Banca Română de Comerț Exterior. În timpul lui ceașcă, erau doar câteva bănci, fiecare cu o destinație precisă – Banca Agricolă pentru lovelele din agricultură, Banca de Investiții (cred) pentru lovelele din industrie, CEC pentru populație, poate încă una sau două. BRCE era singura care opera cu valută. Era strict controlată de ceașcă prin secu. De unde știu? Fiindcă eram clientul acelei bănci. Dețineam legal valută și eram obligat s-o țin acolo. Cred că am povestit. Publicam articole în SUA și erau plătite. Nu erau bani mulți, dar erau adevărați. În fiecare an când aveam inspirație, primeam două-patru cecuri, le încasam prin BRCE, nu existau variante. Nu-mi luau comisioane, dar îmi opreau vreo 20% pentru un fond de dezvoltare a științei sau cam așa ceva, un furt desigur. Dacă plecam din țară (mă mai trimiteau în delegații, doar URSS, partea europeană), mi-i dădeau. Nu mă înduram să-i cheltuiesc, mă limitam la diurnă și alte drepturi. Așa că, la întoarcere, spre sfârșitul celor vreo 90 zile legale în care priveam visător hârtiile verzi, le lăsam cu regret din nou la BRCE. Am desființat contul când dragă Stolo, numit de Ilici premier, a început să confiște valuta. Mi s-a părut că-mi dau mai putin decât aveam, am chemat șeful de sală, desigur cu ochii albaștri, care a bălmăjit o minciună, i-am cerut detaliile și, până la urmă, le-am luat și cei câțiva dolari pe care vroiau să-i fure. Am folosit tot timpul o voce sonoră ca să fac atmosferă, le-am spus că prefer să-i cumpăr eu copilului meu câteva ciocolate decât să-și cumpere ei. În momentul în care am lichidat, operau deja cu firme și persoane fizice, încercau să atragă clienți și se numeau Bancorex (ce asociere parșivă cu regalitatea).

În aceeași perioada, poate puțin mai târziu, Bancorex a început să dea niște împrumuturi personalului serviciilor, MI și din armată, extrem de avantajoase, fără garanții. Pe lângă aceștia, au luat bani o mulțime de politicieni și șmecheri de tot felul, viitori cocalari. Așa s-a făcut că Bancorex s-a dus de râpă, guvernul a decis ca BCR să preia conturile, dar și-a asumat pierderile. Dar pe lângă împrumuturi, Bancorex a derulat și niște afaceri murdare, cum este Jimbolia, care a constat în trafic de benzină în Serbia lui Milosevici. Dar beneficiarii afacerii au fost alții – devalizare în toată regula.

Ca să înțelegeți clar, furturile de la Bancorex au fost plătite din buget (o sumă mare), adică au plătit tot proștii. N-am știință despre careva pedepsit pentru acest furt, nici ca beneficiar, nici ca înlesnitor. Aceleași reglementari specificau ca_conducătorii Bancorex să nu reintre în sistemul bancar. Numai că toți (cred) au reintrat în sistem, inclusiv Burduja senior, tot șefi. Și toate scandalurile s-au stins.

E clar că m-am mirat de ăștia răii, care se tot întreabă de unde vreo 300.000 USD (ei zic că atât ar costa vreo 6 ani de școlarizare acolo). Dar de ce s-a dus Sebastian și nu alți tineri, poate mai creativi, care nu s-ar mai fi întors pe Dâmbovița (sau pe Coasta de Azur)? Fiindcă, sunt puțini tineri care dispun de această sumă, chiar dacă unii ar avea ceva în cap. Mai există un punct de vedere al Emiliei Șercan, dar îmi este suficient ce am scris până acum.

Dar ce a urmat? Păi, Sebastian a lucrat cam un an la o firmă SUA pe care n-am avut răbdarea s-o sap mai adânc. Apoi, la Banca Mondială, unde n-am nevoie să sap. România numește periodic funcționari acolo. Eu am o prietenă veche, fostă colegă cu Mugur, care într-un moment dificil al vieții, a fost trimisă vreo trei ani acolo. Fiindcă totul se interpretează, vă declar că prietena mea este o persoană extrem de competentă și că Mugur a făcut un gest onorabil. Similar, a fost numit și Burduja acolo.

La întoarcerea de la post, Burduja senior a intervenit din nou. A făcut un partid de buzunar (un buzunar mai mic ca al Varanului) care, după aprinse negocieri, a fost absorbit de PNL în schimbul unei poziții fruntașe a juniorului.

Pentru mine Burduja junior este acum ca o carte deschisă. În ce vă privește, vă las să trageți propriile concluzii.

Cele scrise anterior sunt motivul pentru care s-a apucat să cânte la chitară pentru a strânge fonduri de campanie, având în fundal, în dreapta mai în spate, fosta clădire BRCE – îl macină nostalgiile. Poate vocea sângelui. Mai neclar îmi este prietenia cu candidatul interlop. O fi tot vocea aia?

Veți fi singuri în cabina de vot, de fapt doar cu viitorul dumneavoastră. Dacă vă pasă de el.

Foto: g4media.ro.

46 de comentarii la „Copilul BRCE

  1. Un articol extrem de interesant. Daca ar fi sa-l am model pentru un desen, ar rezulta o tesatura
    extrem de complicat impletita. Nu as sti sa spun de ce acest personaj nu mi-a inspirat incredere.
    Acum stiu mai multe si mi se confirma ceea ce am simtit.
    Imi doresc ca oamenii sa iasa la vot cat mai multi, asa, ca sa dovedeasca ca le pasa de ei insisi si
    de urmasi. Daca ma gandesc intens, poate functioneaza puterea gandurilor…
    Toate cele bune!

    Apreciat de 1 persoană

    • Aveți dreptate. M-aș putea gândi dacă personajul dorește ierarhiile sociale sau lovelele pentru rentabilitate economică sau este pur și simplu „în misiune”.🙂
      Da, „să le pese de ei înșiși și de urmași” – ați scris foarte frumos.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Rău cu Rău dar mai Rău fără Rău și oricum mai Rău decât vrânceanul mușcator de nasul colegului din parlament nu cred să fie deci fără doar și poate pun stampila pe, pe, suspans și fluturari de mâini pe Pedone…..scuze Piedone. Mi-a plăcut cum s-a implicat și cum el cu mânuțele lui a ascuțit coasa și a cosit terenul uitat de Nicușor și lăsat în paragină.

    Apreciat de 1 persoană

  3. Și să nu-mi pierd ideea, la președenție adică la nivel înalt pun ștampila pe Geoana să o fac fericită în sfârșit și pe iubirica lui în cazul în care el va fi să fie alesul. Doamne sunt super pregătită cu alegerile astea.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Foarte pitoresti povestile florentine. Au darul de a consolida armonios pre-conceptiile tututuror enoriasilor din siaj… indiferent care le vor fi fiind acelea. Păcat că cei mai populari dintre ei s-au retras cuminte în elocvența tăcerilor de Aur… acum ne mai având decât un singur dor. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

        • D-le Florine cateodata vă cașună din senin cu solicitări din astea bizare. Când m-am „legat” eu vreodată de vreun cititor? Exagerati. Cel mult oi fi acordat (firească) atentie vreunui comentator, dar de cititori nu m-am atins niciodată. Ce treabă as putea avea cu ei? Iar in cazul de față, ce pare să vă fi declansat această reacție adversă, chiar că nu văd ce-mi reporsati. E oare vina mea că d-voastra considerati că a asemui pe cineva cu Aurelia si/sau Sticri e o insultă? Asta este problema d-voastră, nu a mea. Sunt convins ca d-na Suzi îi apreciază pe Sticri si Aurelia la superlativ, ca si pe ea însesi, si nu găseste nimic ofensator in nevinovatul meu comentariu. De fapt ce facem noi aici? Comentam liber sau protejam mimoze? Am impresia ca v-ati construt in timp un set neerosimil de asteptari ciudate, exagerate, nerealiste… si mai ales nocive. Va doriti comentarii ca la Sticri-n blog? Sau ca pe Poteci de dor? La asta aspirati?

          Apreciază

        • Nu. Bizară este intervenția dvs. Vă rog să nu o mai pomeniți sub nici o formă și în general să nu mai pomeniți alți comentatori, să nu dați dvs. răspunsuri în locul meu.

          Apreciază

        • Deși sunt cel mai ne-nsemnat om de pe acest Pământ, cât sunt alții atât de cunoscuți, nu ştiu cine sunteți, nu ştiu ce faceți, ce-nvârtiți, ce să vă mai răspund, când știu ce mare vă este ”vociferarea”?

          Domnule Arcă, m-aș scufunda de tot în tina gândurilor dumneavoastră, atâta timp cât sunt decât un puf de păpădie ce zboară, o umbră care trece, un ceas tăcut, un cântec neștiut, oricât de mic ar fi ”costul”, n-aș vrea să vi-l plătesc! Natura firii dv. … să n-o numesc cumva, n-o va schimba nimic și nimeni. Așa că, desfășurați-vă cât puteți, e ultimul răspuns pe care vi-l mai ofer!

          Vă e teamă de consecinţele grave ale actelor dumneavoastră şi atunci inventaţi o morală sau o filosofie prin care vă puteţi dispensa de ele. – Mircea Eliade

          Faraoane, îmi cer scuze că te-am deranjat cu acest comentariu, dar n-am reușit să mă abțin.

          Apreciat de 2 persoane

        • @Aurelia – Reusiti fara efort sa fiti un personaj hilar care-si cultiva cu migala sensibilitati caraghioase. Va straduiti să pareti o victimă inocentă, demnă de milă, terorizată de un raufactor vicios care haituieste papadia… si toate astea doar pentru a vă lua în seamă. Reusiti in mod spectaculos. Rar mi-a fost dat să văd comedie mai mare (si-a văzut ceva comedii până acum). Tanti matale esti o intreagă telenovelă, o mica paparuda care cerseste atentie. Melodrama cu care mă îmbiati mă copleseste. Ce-ai patit tanti? Ce te doare? Vreti sa te retrage la mânastire?

          Aurelio cum stai cu simtul măsurii? Nu exagerezi cumva cu telenovela?

          Aurelia dixit:”Deși sunt cel mai ne-nsemnat om de pe acest Pământ, cât sunt alții atât de cunoscuți, nu ştiu cine sunteți, nu ştiu ce faceți, ce-nvârtiți, ce să vă mai răspund, când știu ce mare vă este ”vociferarea”?” – Monumental. Impecabila frazare.

          Dar, d-na Aurelia, ce-i soro cu zbaterea asta de a furniza răspunsuri (ultime/ultimative)? Vă întrebase cineva, ceva? Sau v-ati fi dorit d-voastra întrebari? Oricum sper că veti fi cocoana serioasă si vă veti respecta angajamentul de a mă scuti de „răspunsurile” domniei voastre. Vă pot savura colosalul umor involuntar si fără să mă luati la tintă cu tragi-comedii din astea languroase care să starnească mila martorilor. Haide, putina decenta, v-as ruga.

          Apreciază

        • Se putea să nu vă… cum afirmați dv. în unul din comentarii, val, de flux și reflux, printre cuvinte, ce nu exprimă nimic, doar o filosofie prin care încearcați, inutil, să vă impuneți superioritatea, care lipsește cu desăvârșire.😂🤦

          Apreciază

        • Ce-ai facut tanti Aurelia? Ai ucis fara mila telenovela in care te victimizai? Ai uitat de la mână până la gură c-ai promis solemn să nu-mi mai raspunzi, fiind matale gingasă si delicată la sufletelul color, si când colo nu si nu. Tanti Aurelia e fata usor de atins la ambitie. Ii zici un mesaj care „nu exprima nimic” si gata, uită de scrisoarea de adio si e back in business. Tanti, tanti, tanti… Ti-ai dat cu stângul în dreptul, după ce reusisesi să smulgi lacrimi spectatorului sensibil, facandu-l chiar si pe domnul Florin sa suspine. Adio, dar rămai cu mine?

          Fireste că mesajele pe care ti le adresez „nu exprimă nimic”, fiind calibrate dupa mintea interlocutoarei (sclava Isaura), ca sa te stimuleze corespunzator si să te facă să oferi prompt „raspunsuri”… in ciuda tuturor retragerilor aureliene pe care le-ai tot clamat cu pompă telenovelistica. Aurelia hotaraste-te! Esti delicată sau te prefaci doar ca să atragi victime inocente la trânte? 🙂

          Apreciază

        • @Aurelia: Da, da, da, căzusem în capcană. Am crezut sincer si profund că v-ati dat demisia, amandonandu-vă misia. Misia de paparudă telenovelistică, fără cap si fără coadă. M-am gândit cu groază că regina kitsch-urilor siropoase cedează, adică că abdică de pe tronul Aurelian, si-si lasă fanii cu ochi-n soare. Fără hi-hi-laritățile matale, mare jale ar fi pe lume si mai ales pe unele (două) bloguri. La „Lumea lui Gaiță” ati încercat? 🙂

          Apreciază

  5. Continui să cred că o şcoală – oricât de înaltă sau prestigioasă – nu poate compensa o experienţă relevantă. Domnul Burduja (junior) nu m-a impresionat până acum prin nimic. Accept, totuşi, că nu-l cunosc destul, ar putea avea calificările necesare. Probabil este peste Firea şi Piedone. Dar l-am văzut pe dl. Burduja în câteva rânduri atacând sub centură, mizerabil, cu lucruri despre care, dacă e deştept, ar fi trebuit să ştie că nu ar fi putut fi livrate de primăria Bucureştiului în timp util. Din cauza dezastrului numit Firea. Asta e problemă de caracter, care e gravă… Plus, insistă să-l provoace pe dl. Nicuşor Dan la o discuţie televizată. Se face că nu pricepe că nimeni n-ar vorbi cu un outsider. De ce ar vorbi cu cineva de pe locul 4? Ca să-i ofere, maxim, un avantaj celui de pe 2? Eu cred că PSD şi PNL şi-au stabilit ca obiectiv comun ca viitorul primar să nu fie Nicuşor Dan, indiferent cine-o fi câştigătorul.

    Apreciat de 2 persoane

    • Așa este. Însă după 75 de ani cu cizmari la conducere, … Gândiți-vă, avem un premier care se visează președinte, dar nu știe dacă n-a uitat să dea bacul.
      Socotelile le pot strica doar alegătorii.😀 Dar alegătorii din gașca asta nu sunt disciplinați, nu merg totdeauna la vot, chiar dacă se plâng apoi.🙂

      Apreciază

      • Doamna Aurelia este totalmente monumentală. Asta cu „tina gândurilor” o face să fie mai tare decat Gică Hagi si Viorica Dancilă la un loc. I-auzi aici zicere:

        Domnule Arcă, m-aș scufunda de tot în tina gândurilor dumneavoastră, atâta timp cât sunt decât un puf de păpădie ce zboară, o umbră care trece, un ceas tăcut, un cântec neștiut, oricât de mic ar fi ”costul”, n-aș vrea să vi-l plătesc!” – priceless! 🙂 🙂 🙂

        Probabil că nu-i frumos să râzi de persoanele cu handicap si să faci haz de starea natiei, dar… na acuma, nu întotdeauna te poti abtine. Am râs cu lacrimi. Doamna e colosală. Sincer, vă invidiez pentru o asa comoară la blog. Nestemată nu alta.

        Apreciază

  6. Pingback: Zâmbre si zâmbete « (b)Arca lui goE

      • @Aurelio: Inamicul no. 1 ??? Wow! Wow! Wow! Ce inamic? Cine? Al cui? Aurelia poti schimba câte registre vrei, tot nostimă rămâi. Bufă. Si provocatoare, ceva de speriat.

        @Florin, ati spus ceva? Repede ajungeti la fundul sacului când vi se da iama în fondul privat de comentatori. Ati putea s-o închiriati. La minut. Sau ati putea accepta barterul. Doar ati primit-o pe Olga. Ce? Credeati că e gratis? 🙂

        Apreciază

        • Aurelia lasă mă tanti tertipurile ieftine si diversiunile dobrogene. Conturi false? La d-voastra? Vă tot chinuiti să mă atrageti „la d-voastră”, unde stati cu capul gol, cu fundul gol, scaldată-n siropuri de agave si miere de muste. De ce-ar veni cineva la matale tantii? Intai încropiti matale un blog si doar apoi invitati publicul… nu va mai opintiti asa pe sec, în râvne desarte…

          Apreciază

        • Ieftine sunt toate comentariile dv. răspândite pe unde puteți să le împrăștiați. Eu nu am nevoie de inturic mintal, domnule Arcă, poate n-ați înțeles până acum, eu prefer culoarea, cum dv. vă lipsește și mai rău, faceți alergie când o întâlniți, nu vă recomand să ajungeți în oaza mea colorată, aveți șansa să deveniți… un minuscul punct întunecat, nu că n-ați fi, dar ați dovedi celor care v-ar citi cine sunteți cu adevărat.

          Apreciază

  7. Ce-ti mai place să te întinzi la taină Aurico si să pui botul… la comentarii ieftine… că la mai scumpe nu-ti permiti. Problema este că nici altii nu sunt tentati să te îmbie cu comentarii scupe, fiindcă nimeni nu vrea să strice orzul pe gâste.

    Ai putea să dai exemplu de comentarii care ti-au fost adresate tie si care nu era ieftine? Ia încordează-te nitel si alege vreun comentariu din ăsta. Asa e ca nu gasesti nici unul? De ce oare Aurelio?

    Apreciază

Lasă un comentariu