Nu, nu este vorba de vestitul balcon al Universității, tribuna golanilor. V-am mai scris despre bloculețul de peste drum. Fiecare dintre proprietari are o poveste. Am ales una.
Apartamentul despre care vă scriu era al unei tinere frumușele, care s-a dovedit foarte voluntară. S-a mutat împreună cu un tânăr înalt prezentabil. Părea că lucrurile merg foarte bine, erau la mare prietenie cu altă pereche de la alt etaj. Erau des vizitați de părinții fetei care probabil cumpăraseră locuința. Dar, după ceva mai mult de un an, ne trezim că focoasa mândră îi aruncă țoalele de la balcon iubitului, gonindu-l. Așa a plecat băiatul. Numai că, nu trecu o lună de la faza balconului, și iată că se înființează un alt tânăr pentru a fi supus probelor. Mai scund, acesta se tot căznea să pornească mici afaceri prin sat. Se pare că era coleg de serviciu cu mama fetei care le făcuse probabil lipeala, deși, după modesta mea părere, fata nu avea nevoie de asemenea demersuri. Se pare că, de data asta, trebile au mers mai bine. Părinții fetei continuau vizitele, și-au schimbat mașina și le-au dat-o tinerilor pe cea oarecum veche. Fata le-a făcut un nepoțel și s-a măritat. Tipul se agita în continuare pentru a face un ban în plus. Au trecut vreo doi ani când, din nou, spectacolul balconului. Tipul a închiriat pe undeva prin apropiere, ca să-și vadă mai ușor copilul. În toată perioada, vizitele părinților fetei au continuat. S-au împăcat vreo lună, apoi iar, spectacolul balconului.
După câteva luni, apartamentul a fost vândut, și l-au luat alți doi tineri, ea basarabeancă – o femeie așezată, muncitoare. Au făcut doi copii, un băiețel și o fetiță. Ea stă acasă și are grijă de copii, el muncește, au casă, au mașină, astea fiind încă reperele bunăstării la noi. La un moment dat, el a plecat la muncă undeva în UE, mai mult de un an. Începusem să mă tem că nu revine, dar românașul ei s-a întors. Expresia românașul am preluat-o din comentariul unei blogger-ițe din Basarabia care-și alinta astfel soțul.
Evit drăgălășeniile cu vecinii, de aceea presupun că ei nu știu că îi simpatizez. În perioada în care soțul a fost plecat, a locuit și mama soției acolo pentru a o ajuta cu cei doi copii. Astfel că cei doi micuți grăiesc în dulcele grai moldovenesc. Într-o zi, băiețelul o certa, din balcon, pe soră-sa:
„Ce ți-am grăit eu, Catia, treci în ogradă.”
Blocul are o curticică împrejur – ograda.
Spre deosebire de țările baltice unde, în destul de scurta mea trecere, am auzit foarte multă rusă vorbită între băștinași, cele două basarabence mamă și fiică, vorbesc și gândesc românește.
Foto: wikiwand.com
Nebuna rau fosta vecina. Bine ca ati scapat de ea. Si da, actualii vecini sunt simpatici. 🙂
ApreciazăApreciază
😃Temperamentala. Era distractiv, din când în când scena balconului.😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Chiar m-a amuzat scena balconului.😂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi, așa a fost. Adevărul gol goluț.😁
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Daa, balconul poate scrie povestea vieții lui 🙂 Cât despre basarabence și românași 🙂 Avem noi, femeile acestea de peste Prut un ,,specific” al gospodăriei, al familie, al păstrării tradițiilor. Nu ofensez pe nimeni, doar cred că prin prea multe am trecut noi, basarabenii. Poporul nostru e ca un copil care a trecut din orfelinat în orfelinat de-a lungul secolelor, iar greutățile vieții și ale regimurilor și-au pus amprentele lor. Am simțit și momente cam ofensatoare din partea fraților români (am mai povestit eu), însă mă bucur faptul că românașul meu mă apreciază așa, cu tot cu dialect, cu tot cu bune și cu rele 🙂 Ba mai mult, a început să le zică la ,,sarmale” – ,,găluște”, la ,,ciorbă”- ,,borș” etc. 🙂 Mă mai bucură și faptul că mă simt bine aici, pe blogosferă, nici nu simt că sunt din Basarabia, parcă am fi chiar toți frați. Măcar blogosfera să ne unească 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sper că nu ați sesizat vreo discriminare în paginile mele. S-a întâmplat să fie o basarabeancă în povestea asta. Stau prost cu imaginația, de obicei povestesc sau comentez doar fapte reale.
Până la urmă, termenii borș și ciorbă există și prin sudul României. Ciorba poate fi făcută cu legume, oase, carne, acrită cu roșii, sau lămâie, sau … Borșul este acrit cu borș (fermentația din tărâțe). E diferit în Basarabia?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nuu, aici, pe blogosferă chiar nu am întâlnit vreo discriminare. De aceea și mă simt foarte, foarte bine aici.
La noi la toate titpurile de ciorbă se zice ,,borș” 🙂 iar la ciobra de pui acrită, se zice ,,zeamă”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
☺
ApreciazăApreciat de 1 persoană
De fapt, nu este nici măcar dialect. Aici, borșul, are într-adevăr o diferență de sens. Însă marea majoritate a cuvintelor au același sens ca peste tot, dar sunt arhaisme – ograda, grăitul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană